nu-mi pasa cine esti…

Nu-mi pasă cum ești și cine ești… dacă ai în tine măcar un pic de dragoste – eu te iubesc.

Te iubesc chiar dacă eşti plin de ură, chiar dacă lumea în care trăieşti ţi se pare o luptă continuă cu nedreptatea, cu dezamăgirile, cu ignoranţa semenilor… Te iubesc chiar dacă tu mă vezi că pe un obiect, neobişnuit de banal, ca pe un nume gol, care nu-ţi mai spune nimic…

Lumina din interiorul meu nu face nicio diferenţă între cine eşti sau cum eşti… la fel ca şi umbra…

Existenţa ta este la fel de fascinantă ca şi existenţa mea!

fii gand curat!

Nu arunca vina pe cei de lângă tine pentru ce ţi se întâmplă… Nu ei poartă în mintea lor gândurile tale… nu ei se fac responsabili că ţie îţi place să te plafonezi undeva într-un “confort imaginar” unde crezi că “rufele vecinei” (agăţate la uscat) sunt murdare, fără să înţelegi că de fapt tu nu ai spălat geamul ferestrei prin care le priveşti…

Asumă-te!  Când nu vrei să ierţi, nu ierta, dar nu te plânge după, că e o decizie pe care o trăieşti şi te doare!  Nu te văita că atunci când alegi să urăşti, nu mai reuşeşti să aduci niciun omagiu propriei tale persoane, fiind prea preocupat de gândurile “pline de curăţenie”…

Asumă-te! Nimeni în afară de tine nu este responsabil pentru gândurile tale defecte,  care creează o realitate atât de dăunătoare, atât de tristă… Nimic în afară de tine nu există, realitatea este exact aşa cum o face să fie gândul tău… Totul există doar în acestă formă… 

Asumă-te! La fel cum eşti responsabil pentru gândurile tale dezastruoase, la fel eşti responsabil pentru transformarea lor şi crearea unei realităţi care să emane iubire… Nu „curăţa” omul, locul sau evenimenmtul care ţi-a creat durerea… ci neutralizează energia care face referire la acea persoană, la acel loc sau eveniment… Eşti responsabil doar tu pentru transformarea ta!

Asumă-te! Nu privi problema cu care „te-ai ales” ca pe o încercare a destinului, ci ca pe o oportunitate… o oportunitate, care îţi reproduce o amintire a trecutului tău, oferindu-ţi astfel posibilitatea de a te putea privi cu ochi de iubire şi a acţiona mereu cu inspitraţie! Nu te ai decât pe tine!

Asumă-te!  Fiecare din noi are dreptul să aleagă ce fel de relaţie îşi proiectează în raport cu oamenii… dar niciodată nu are dreptul să aleagă o relaţie insuficientă cu sine însuşi!

O intenție întâlnește aproape întotdeauna o reacție….

                         Nu merita să mă mai cauți dacă simți că trebuie să te abții și să îți conduci sentimentele… nu vreau să fiu o corvoadă pentru tine… Am vrut, și vreau doar să te iubesc, nimic mai mult…

                      Cred că ai remarcat, iar dacă nu atunci îți amintesc că: nu îți cer nimic, nu aștept nimic, nu te oblig la nimic, vreau doar să fii fericit și iubit… și dacă Providența ne-a organizat întâlnirea, e poate pentru că aveam nevoia unul de celălalt… sau… sigur aveam nevoia de NOI… Nevoia aia dulce de a împărți acel frumos „noi alături„. 

Nu vreau să îți bruiez viața și nici să-ți clatin sentimentele… vreau doar să înțelegi că inimii nu îi putem porunci niciodată nimic…o putem îndepărta, o putem sacrifica pentru alte inimi, putem să o facem să sufere, dar niciodată nu o să reușim să o convingem să uite ce a iubit și poate încă mai iubește… Ai grijă te tine…

Te port cu mine în gând și oricum mi-e dor… 

iubesc…

Iubesc…

iubesc cerul înstelat… și lumina care o emană răsăritul… iubesc soarele și razele lui care mă ating…

iubesc speranțele zilei și locul unde mă aduce noaptea…

iubesc parfumul trandafirilor albi… și esența pură a dragostei…

iubesc conversațiile mele cu Dumnezeu…

iubesc deja-vu-urile pentru emoția puternică pe care mi-o stârnesc… și acele senzații care mă fac să tremur când îl văd pe el…

iubesc visele pe care le simt… și momentele când reinventez alte vise…

iubesc semnificația amintirilor… și imaginația care mă plimbă prin ele… 

IUBESC…

iubesc să desenez cu degetul tremurând, inimioare pe sticlă… iubesc cuvintele, și sentimentele ce stau scrise în spatele lor… iubesc sensul detaliilor și detaliile detaliilor…

iubesc apusul, și ce urmeaza dupa el…

iubesc oamenii pe care-i port în inimă… și urmele celor care mi-au răvășit interiorul…

iubesc „conturul” lumii mele…

iubesc „întregul” și „bucățile” de viață…

iubesc să mă trăiesc profund și să îmbrac „sensuri” diferite…

iubesc și învăț să iubesc, ce nu iubesc…

iubesc să-ți spun TE IUBESC….

o primăvară superbă….

mărțișorul care are cele mai dulci senzații… are vise împlinite… poartă aroma iubirii și sentimentul că am ales cea mai frumoasă perechi de ochi în care vreau să îmi „trăiesc” iubirea…