Nu arunca vina pe cei de lângă tine pentru ce ţi se întâmplă… Nu ei poartă în mintea lor gândurile tale… nu ei se fac responsabili că ţie îţi place să te plafonezi undeva într-un “confort imaginar” unde crezi că “rufele vecinei” (agăţate la uscat) sunt murdare, fără să înţelegi că de fapt tu nu ai spălat geamul ferestrei prin care le priveşti…
Asumă-te! Când nu vrei să ierţi, nu ierta, dar nu te plânge după, că e o decizie pe care o trăieşti şi te doare! Nu te văita că atunci când alegi să urăşti, nu mai reuşeşti să aduci niciun omagiu propriei tale persoane, fiind prea preocupat de gândurile “pline de curăţenie”…
Asumă-te! Nimeni în afară de tine nu este responsabil pentru gândurile tale defecte, care creează o realitate atât de dăunătoare, atât de tristă… Nimic în afară de tine nu există, realitatea este exact aşa cum o face să fie gândul tău… Totul există doar în acestă formă…
Asumă-te! La fel cum eşti responsabil pentru gândurile tale dezastruoase, la fel eşti responsabil pentru transformarea lor şi crearea unei realităţi care să emane iubire… Nu „curăţa” omul, locul sau evenimenmtul care ţi-a creat durerea… ci neutralizează energia care face referire la acea persoană, la acel loc sau eveniment… Eşti responsabil doar tu pentru transformarea ta!
Asumă-te! Nu privi problema cu care „te-ai ales” ca pe o încercare a destinului, ci ca pe o oportunitate… o oportunitate, care îţi reproduce o amintire a trecutului tău, oferindu-ţi astfel posibilitatea de a te putea privi cu ochi de iubire şi a acţiona mereu cu inspitraţie! Nu te ai decât pe tine!
Asumă-te! Fiecare din noi are dreptul să aleagă ce fel de relaţie îşi proiectează în raport cu oamenii… dar niciodată nu are dreptul să aleagă o relaţie insuficientă cu sine însuşi!
MIMI 