sensuri definite

doiÎmi place adevărul (chiar dacă şi el de multe ori putrezeşte)… Am iubit şi minciuna în unele circumstanţe, dar nu reuşesc să aprob şi să înţeleg prefăcătoria! Mă dor cuvintele care după ce au spus adevărul se transformă în cuvinte care au înşelat!

Îmi place naturaleţea gesturilor, şi cred în lucrurile care se fac de la sine, ador complicitatea unui zâmbet, pasiunile comune, confidenţele şi orice combinaţie de cifre care mă aduce în faţa lui 7… Respect oamenii care vor să mă cunoască din dorinţă şi drag de a mă descoperi, nu din alte interese… Încă mai cred în iubirea care „izbucneşte” ca flacăra, spontan…. fără hormoni care o „iau razna” sau repici învăţate…

Furată, sfâşiată de multe imposibilităţi, încă mai CRED… dar nu în iluzii, nu în sensuri care deformează şi „îndoaie” realităţi, încrederi, oameni…

 by luminisiumbre

Lasă un comentariu